Edemul patologic din sarcină

Definiția gestozei tardive

Gestoza tardivă este o afecţiune gravă asociată sarcinii de peste 20 de săptămâni, ce poate îmbrăca mai multe forme, dintre care unele severe, care pot pune în pericol viaţa mamei și a fătului.

În sarcina care evoluează cu gestoză tardivă (numită și toxicoză sau disgravidie tardivă) elementele patologice de bază sunt tensiunea arterială crescută peste 140/90 mm Hg (la pacientele anterior normotensive) și proteinuria peste 300 mg în urina recoltată în 24 de ore sau raportul proteine/creatinină, în eșantionul de urină spontan recoltată, mai mare de 30 mg/mmol.

Edemul nu este un element definitoriu în gestoza tardivă, existând forme clinice care evoluează fără edem. Uneori acesta este exprimat doar de creșterea în greutate.

Denumirea veche de ”gestoză EPH” s-a format din inițialele aspectelor caracteristice: edem, proteinurie, hipertensiune arterială.

Etiopatogenia edemului din gestoza tardivă

Există mai multe teorii ce explică apariţia gestozei, ce implică factori imunologici, vasculari, genetici.

S-a constatat că factorii care denotă predispoziție pentru gestoza tardivă sunt: prima sarcină, vârsta mamei peste 35 de ani sau sub 17 ani, preeclampsie la o sarcină precedentă sau în familie, carențe alimentare, patologie maternă preexistentă, cum sunt hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, bolile renale, bolile autoimune (de exemplu, lupusul eritematos sistemic), trombofilia, obezitatea.

În gestoza tardivă se consideră că placenta eliberează mediatori ce măresc permeabilitatea capilară, acest din urmă factor contribuind la producerea edemului și creșterea permeabilitătii glomerulare. Nefropatia conduce la pierderea de proteine prin urină, astfel încât edemul este, parţial, un edem hipoproteic (produs prin carenţă de proteine). Un alt mecanism de producere al edemului este vasoconstricția cu creșterea presiunii intravasculare.

Astfel, în cazul edemului patologic din sarcină, lichidul interstiţial în exces poate atinge și 25 de litri, în comparație cu volumul excedentar de până la 7 litri, din sarcina normală. În formele deosebit de grave pot apărea edemul pulmonar și edemul cerebral.

Convulsiile aparțin tabloului eclampsiei, fiind determinate, după unii autori, cel puțin în unele cazuri, alături de alte manifestări neurologice, de edemul cerebral.

Aspecte clinice ale edemului din gestoza tardivă

Edemul din gestoza tardivă este un edem generalizat și simetric, vizibil mai ales la nivelul membrelor inferioare, ulterior și la nivelul mâinilor, feței.

Lichidul interstiţial în exces din gestoza tardivă este sărac în proteine, de aceea, edemele lasă la palpare un godeu profund.

În cazul în care edemele membrelor inferioare nu dispar după 12 ore de repaus la pat, diureza scade, greutatea corporală crește mai mult de 1 kg pe săptămână în trimestrul III de sarcină, se indică consultația medicală de urgență.

Tratamentul edemului din gestoza tardivă

Tratamentul în gestoza tardivă asociază diuretice doar în cazurile de hipertensiune arterială cunoscută anterior sarcinii sau apărută datorită sensibilității la sare, precum și în cazurile grave ce prezintă edem pulmonar sau cerebral, insuficiență cardiacă.

Despre aportul de sare la pacientele cu gestoză tardivă, se consideră că recomandarea veche de a urma o dietă hiposodată este greșită, observându-se că dieta hiposodică reduce volumul de plasmă circulant, cu efect negativ asupra fătului.
De asemenea, hidratarea gravidei are un rol important pentru menținerea nutriției fetale, de aceea, se indică a se asigura un aport adecvat de apă.

Repausul la pat ameliorează edemele membrelor inferioare.

Tratamentul edemelor periferice prin drenaj limfatic manual este posibil, cu precizarea că nu se efectuează drenajul limfatic profund la nivel abdominal. Ciorapii compresivi pentru membrele inferioare, adecvaţi în sarcină, sunt numai până în regiunea inghinală, presiunea la nivelul abdomenului fiind contraindicată în sarcină. (1)