Edemul de altitudine

Edemul de altitudineapare în cazul escaladării rapide, pe jos sau cu mijloace de transport, la înălţimi mai mari de 2.500 de metri.

Mecanismele de apariție a edemului de altitudine

Deși concentrația de oxigen în aer rămâne aceeași, odată cu creșterea altitudinii scade presiunea atmosferică, ceea ce duce la scăderii presiunii parţiale a oxigenului, astfel în sânge ajunge o cantitate mai scăzută de oxigen.

În consecință se produce o vasodilataţie compensatorie la nivel cerebral, ce conduce la creșterea permeabilităţii capilare la acest nivel și astfel, la edem cerebral.

Hipoxia produce vasoconstrictia arteriolelor pulmonare, ce stă la baza apariției edemului pulmonar, alături de creșterea permeabilităţii capilare.

Manifestări clinice în edemul de altitudine

Clinic apar dureri de cap foarte puternice, tulburări de echilibru și de coordonare,  nesiguranță la mers, cu risc de a cădea, oboseală, slăbiciune, ameţeală, scăderea apetitului, vărsături.

Apariția consecințelor la nivel pulmonar se manifestă cu tuse seacă, respirație greoaie, scăderea randamentului fizic, tahicardie, cianoză.

De asemenea, pot apărea edeme periferice, la nivelul feței și al membrelor.

Unele cazuri pot îmbrăca o formă foarte severă.

Prevenirea edemului de altitudine

Escaladarea înălţimilor înalte nu se face în timp scurt, ci după un timp de aclimatizare la diferite înalțimi, pentru prevenirea apariţiei edemului de altitudine. Astfel, se recomandă a nu se urca mai mult de 500 metri pe zi, când se escaladează munți mai înalți de 2.500 de metri.