Edemul de inactivitate

Elemente definitorii în edemul de inactivitate

Edemul de inactivitate se mai numește și edem paretic sau edem paralitic. Se întâlnește la un număr de pacienţi afectaţi de pareză spastică sau flască, paraplegii congenitale, accident vascular cerebral și așa mai departe, fiind vorba, cel mai adesea, de pacienţi imobilizaţi în scaunul cu rotile (mențin un timp îndelungat picioarele în poziția atârnândă).  

Mecanismul de apariție al edemului de inactivitate

Contracţiile musculaturii membrelor reprezintă, în mod normal, un factor care stimulează contractilitatea musculaturii din peretele colectoarelor limfatice, precum și un factor care mărește intermitent presiunea din spațiul interstiţial, stimulând preluarea de lichid interstiţial de către capilarele limfatice. Dispariţia funcţiei de pompă a musculaturii gambelor duce la o diminuare a fluxului limfatic, cu apariția stazei limfatice. (1)

Parezele musculaturii membrelor pot duce și la diminuarea întoarcerii venoase, cu apariţia unei componente venoase a edemului, la unii pacienţi cu edem paralitic. Insuficienţa venoasă funcţională care apare prin imobilitate, datorită pierderii funcţiei de pompă a musculaturii gambei, când picioarele sunt menţinute un timp îndelungat în poziţie atârnândă, se numește Dependency syndrom și este asociat cu un examen Duplex venos normal. O formă des întâlnită este “Dependency syndrome asociat obezităţii”, datorită sedentarismului excesiv și dificultăţii de mobilizare, care însoţesc obezitatea gravă.

După un timp mai îndelungat, datorită preluării reduse a lichidului interstiţial de către capilarele limfatice, pe fondul edemului de inactivitate, se poate dezvolta un limfedem. Acesta este, deci, unul de natură funcţională, apărând prin suprasolicitarea vaselor limfatice, întrucât vasele limfatice nu erau, iniţial, deficitare morfo-funcțional. 

Aspecte clinice în edemul de inactivitate

Edemul apare după un interval de timp de la producerea parezei sau paraliziei. Este mai frecvent la membrele inferioare. Dacă apare și insuficienţa venoasă funcţională, aspectul clinic amintește, prin culoarea tegumentului, de edemul cronic de cauză venoasă. După un timp mai îndelungat, se poate dezvolta aspectul tipic de edem limfatic.

Semnul lui Stemmer poate fi negativ.

Tratamentul edemului de inactivitate

Terapia edemului de imobilitate constă în drenaj limfatic, bandaj compresiv și gimnastică pasivă. Ciorapii compresivi se confecţionează în clasa de compresie 1, adică redusă, iar bandajul compresiv este unul ușor, deoarece lipsește forţa musculară de rezistenţă la compresie.