Limfoscintigrafia

Ce este limfoscintigrafia și când este indicat a se efectua?

Limfoscintigrafia este un examen diagnostic care se efectuează în centrele de medicină nucleară, fiind util pentru studiul vaselor limfatice și al ganglionilor limfatici. Este folosită în cadrul diagnosticului diferențial al edemului cronic de grad redus de cauză necunoscută și pentru identificarea ganglionului limfatic sentinelă, în tumori maligne.

În cazul unui limfedem de grad mediu sau accentuat, efectuarea limfoscintigrafiei nu mai este necesară, întrucât examenul clinic este suficient pentru a certifica diagnosticul de edem de cauză limfatică. (1)

Cum se efectuează limfoscintigrafia?

Metoda se bazează pe utilizarea unei substanțe radioactive (albumina coloidală marcată cu techneţiu 99), care se administrează subcutanat, la nivelul spaţiilor dintre degete, de la mâini sau de la picioare. Această substanță nu este resorbită de capilarele venoase, ci este transportată numai de vasele limfatice (fiind o moleculă mare).  

Rezultatele normale ale limfoscintigrafiei

În mod normal, substanța radioactivă ajunge la rădăcina extremității investigate, în timp de 2-5 minute, pentru membrele inferioare și în 2-6 minute, pentru membrele superioare. Intervalul de timp necesar trasorului pentru acest parcurs este un prim parametru care este evaluat.

Al doilea parametru, numit Uptake, este procentul de preluare a substanței radioactive de către ganglionii limfatici de la nivel inghinal, pentru membrele inferioare și axilar, pentru membrele superioare. Acesta este, în mod normal, peste 8% la 30 de minute și peste 16% la 60 de minute.

Rezultatele care indică un substrat patologic

Când timpul de sosire este prelungit sau Uptake este mai mic decât normal, atunci este vorba de un transport limfatic deficitar, deci de un limfedem.

Când timpul de sosire și Uptake au valori normale, atunci este vorba de o altă cauza de edem, decât un limfedem.

În cazul aplaziei vaselor limfatice, nu se pot vizualiza vase și ganglioni limfatici.

În limfedemul secundar se poate observa apariția unui circuit colateral, absenţa ganglionilor limfatici în regiunea unde s-a practicat limfonodectomia și se pot vizualiza limfocele.

Uptake este crescut la pacientele tinere cu lipedem, datorită cantității mai mari de limfă transportată. (În lipedem vasele limfatice sunt sănătoase, dar suprasolicitate funcțional, iar odată cu agravarea lipedemului, când poate să apară lip-limfedemul, se instalează deficitul funcțional al vaselor limfatice, ca urmare a acestei suprasolicitării prelungite.)

Care este riscul de iradiere prin limfoscintigrafie, datorită trasorului radioactiv?

Gradul de iradiere, datorat acestei investigaţii, se apreciază a fi unul redus, fiind echivalent cu iradierea naturală pe timpul unui an.

Limitele acestei investigații

Limfoscintigrafia stabilește diagnosticul de limfedem, dar, conform celor mai mulți autori, nu poate stabili diagnosticul de limfedem primar sau secundar.

Limitele de utilizare ale acestei metode provin datorită faptului că limfoscintigrafia este o investigație destul de scumpă, pentru care lipsește rutina în efectuarea și interpretarea rezultatului și care prezintă deseori rezultate fals pozitive, putând astfel diagnostica un limfedem sever, care însă clinic nu se poate identifica, nici pe parcurs, la examinări clinice repetate, la intervale mari de timp.