Recomandari in caz de edem limfatic al membrelor superioare

Pacientă cu edem limfatic secundar al braţului drept

Pacienții cărora se adresează consiliile care urmează

În acest paragraf sunt prezentate recomandările pentru prevenirea apariţiei edemului limfatic al membrelor superioare, în cazul în care există factori de risc cunoscuți pentru apariţia acestuia (pacienţi oncologici, cel mai adesea), precum și pentru prevenirea agravării unui edem limfatic, primar sau secundar, deja manifest, în această regiune.

Compresia exacerbează riscul de apariţie sau de agravare a limfedemului

Când regiunea cu edem limfatic latent sau manifest este localizată la nivelul membrelor superioare, se recomandă a nu se expune braţul la presiune, orice compresie excesivă fiind un factor care exacerbează riscul de apariţie sau agravare a limfedemului, astfel se evită:

  • mânecile cu elastic strâmt

  • purtarea de genţi grele pe umărul de partea cu risc

  • măsurarea presiunii arteriale la braţul de partea cu risc

  • inelele (este uneori mai bine să fie scoase), pentru că edemul poate cuprinde și degetele și pot fi dificil de scos, producând, în plus, umflarea dureroasă a degetelor edematoase și ulterior ștrangulate de inele

  • aplicarea garoului

  • purtarea de sutiene cu bretele înguste care apasă, prin greutatea sânului sau a protezei (după mastectomie cu remodelarea sânului), în regiunea supraclaviculară, mai ales în cazurile în care se efectuase radioterapia căilor de drenaj limfatic supraclavicular, la pacienții oncologici. Sutienele recomandate, în acest caz, sunt special executate, având bretelele late.

Ciorapii compresivi sunt un mijloc terapeutic, dar, în anumite circumstanțe, pot agrava limfedemul

În mod similar, ciorapii compresivi (mănușa compresivă și ciorapul compresiv al braţului) care strâng excesiv în anumite segmente, ștrangulând, nu sunt adecvaţi și este mai bine să nu fie purtaţi. Din păcate, în practică, deoarece ciorapii compresivi sunt foarte scumpi, nu rareori, se observă că sunt purtaţi în continuare, chiar dacă strâng pe alocuri. Uneori ciorapii compresivi nu sunt perfect executaţi, de la început, fiind strâmți, pe alocuri, alteori, creșterea de volum, a membrelor cu edem, este mult prea mare, prin agravarea limfedemului, astfel încât ciorapii compresivi rămân prea strâmţi, și funcţionează, în unele segmente, ca un garou. Acest fapt poate agrava, local, limfedemul.

Temperaturile extreme sunt factori nefavorabili importanți în caz de limfedem, deoarece expunerea la acești factori este frecventă, greu de evitat

Se recomandă evitarea expunerii brațului cu risc la temperaturi crescute și la razele directe ale soarelui. De asemenea, băile calde, frecventarea saunei, apropierea de cuptoare fierbinți sau de căldura produsă de fierul de călcat - sunt nefavorabile.

Nici expunerea la temperaturi foarte reci nu este indicată, după cum variaţiile mari de temperatură, în timp scurt, cum ar fi dușurile alternative rece-cald, nu acţionează favorabil.

Epilarea cu ceară este contraindicată, orice sursă de căldură în zona cu risc agravând acest risc.

Pe pielea din regiunea cu limfedem nu se aplică substanţe vasoactive, cum sunt mentolul, camforul, acidul nicotinic sau cum este crema pe bază de capsaicină, folosită în tratamentul durerilor, deoarece accentuează edemul.

Greutatea corporală în exces - factor nefavorabil deosebit de important în cazurile de edem limfatic

Se recomandă a se evita creșterea în greutate și a se avea o greutate în limite normale. Orice exces ponderal precipită sau agravează limfedemul membrelor superioare.

Suprasolicitarea fizică, alt factor principal nefavorabil în limfedem

Se recomandă a nu se ridica, trage sau deplasa greutăţi mari, precum și a se evita mișcările bruște.

De exemplu, femeile care au suferit o operaţie de limfonodectomie axilară și/sau radioterapia căilor limfatice supraclaviculare, cel mai adesea, în cadrul tratamentului pentru cancerul de sân, ar trebui să știe că nu trebuie să suprasolicite braţul de partea respectivă, deci că participarea la activităţile casnice devine limitată. Această indicaţie nu este ușor de pus în practică, mai ales dacă este vorba de braţul cu risc, de partea dominantă (de exemplu, brațul drept la o femeie dreptace) și, uneori, datorită gesturilor instinctuale, de exemplu, acela de a veni cuiva în ajutor, deși aceasta presupune suprasolicitarea braţului cu risc.

Experiența arată că unele agravări ale edemului, datorită efortului fizic crescut, se dovedesc a fi ireversibile, imposibil de redus, în ciuda tratamentului.

Recomandări în privința posturii și activității fizice, în caz de edem limfatic

Pacienţii cu edem limfatic trebuie să efectueze mișcare, adică să execute exerciţii fizice care implică musculatura din zona edemului, pentru că mișcarea reprezintă o componentă a tratamentului edemului, dar trebuie să știe să nu suprasolicite extremitatea cu edem limfatic latent sau manifest. Limita peste care este vorba de suprasolicitare este, însă, individuală.

Este favorabilă o activitate care să permită schimbarea frecventă a poziţiei corpului între a merge și a sta șezut.

Poziţia ortostatică fără posibilitatea de a efectua pași, deci când se rămâne pe loc, în picioare, este considerată cea mai nefavorabilă, și pentru cazul membrelor superioare, dacă braţul cu risc rămâne, pentru un timp destul de prelungit, în poziţie atârnândă.

Poziţia declivă este favorabilă drenării edemului limfatic

Când membrele superioare prezintă risc de apariţie a limfedemului sau prezintă deja limfedem vizibil, se recomandă a avea posibilitatea de a menţine braţul în poziţie ridicată, din când în când, pentru un interval de timp suficient.

Pentru dormit sau perioadele de repaus se recomandă a se menţine braţul în poziţie ușor ridicată, de exemplu, cu ajutorul unei perne (această pernă nu trebuie, însă, să producă foarte multă căldură, așa cum sunt pernele din puf de gâscă, deoarece căldura este nefavorabilă edemelor).

Îngrijirea pielii

Tot ca urmare a folosirii de ciorapi compresivi (sau bandaje compresive), datorită presiunii exercitate asupra vaselor de sânge superficiale, pielea poate deveni uscată. Pentru a mări capacitatea pielii de a funcţionă ca o barieră protectoare, este necesar a se efectua îngrijirea zilnică a pielii, aplicând o cremă hidratantă și hrănitoare, cu ph neutral pentru tegument (5-5,5).   

Cicatricile operatorii trebuie să fie îngrijite, prin aplicarea de creme ce diminuează fibroza la nivelul lor, deoarece aceasta tracționează țesuturile și limitează mișcările.

Riscul de infecții în regiunea cu edem limfatic

Datorită faptului că orice leziune cutanată în zona cu risc de apariţie a limfedemului sau cu limfedem manifest, reprezintă un factor de risc pentru apariţia erizipelului, pacienţii trebuie să poarte cu sine un dezinfectant, pentru a dezinfecta imediat eventualele leziuni cutanate prin răniri accidentale sau înţepături de insecte, ce pot apărea. Plasturii pentru acoperirea leziunilor, după dezinfectare, pot fi uneori necesari, de aceea este mai bine a se avea la dispoziţie.

Manicura trebuie executată numai cu instrumente sterile și să fie urmată de dezinfectare repetată, până la cicatrizarea eventualelor mici răni produse în timpul acesteia.

Foarte important este a se evita zonele populate cu ţânţari și a se îndepărta ţânţarii din casă.

În cazurile cu risc de apariţie a unui limfedem al membrelor superioare sau cu limfedem deja apărut la acest nivel, este recomandat ca la utilizarea cuţitelor, la grădinărit sau la alte activităţi casnice mai periculoase, să fie folosite mănuși de protecţie, iar pentru cusut să fie folosit degetarul.

Se recomandă atenţie sporită în epilarea pielii în zona cu risc de apariţie a limfedemului sau cu limfedem deja constituit, astfel se iau măsuri de precauţie suplimentare: lame noi, dezinfecţie atentă, repetată după radere. Desigur, epilarea axilară este cerută de norme estetice și de igienă, dar, în alte zone cu risc, de exemplu, la antebraţ, dacă este posibil, se recomandă a se evita raderea pielii.

Rănile mai greu de cicatrizat, la nivelul zonei cu limfedem, pot reprezenta sursa unei infecții mai greu de controlat, ce poate necesita eventual spitalizare, deoarece, atât timp cât leziunea nu s-a cicatrizat încă, persistă riscul de infecție.

Manoperele parenterale medicale în regiunea cu edem limfatic trebuie să fie evitate, în măsura în care este posibil

Trebuie evitate și leziunile cutanate medicale în zonele predispuse la edem sau deja edematoase: se contraindică prelevarea de sânge, vaccinarea, acupunctura sau poziţionarea de branulă pentru perfuzie de partea predispusă la limfedem sau cu limfedem manifest, cu excepţia situaţiilor în care necesitatea de a efectua aceste manevre este mai mare decât riscurile la care expun acestea. Se contraindică efectuarea coronarografiei cu abord la nivelul braţului cu risc.

În cazul limfedemul bilateral al membrele superioare, se poate preleva sânge de la venele membrelor inferioare (sau sistemul Port-a-Cath, atunci când există).

Operaţiile chirurgicale în zonele cu risc de apariţie a limfedemului sau cu limfedem deja apărut, au evoluţie postoperatorie cu risc mare de infecţie trenantă, până când se realizează cicatrizarea cutanată. Medicii chirurgi se pot vedea nevoiţi să nu recomande operaţia chirurgicală în anumite cazuri, deși aceasta ar fi indicată, dintr-un punct de vedere, deoarece devine riscantă din cauza gravităţii edemului limfatic în regiunea de operat.

Riscul de erizipel și alte complicaţii postoperatorii este cu atât mai mare cu cât volumul limfedemului este mai mare, de aceea, în cazul în care intervenţia chirurgicală într-un teritoriu cu limfedem este absolut necesară, prevenţia infecţiei se realizează prin aplicarea tratamentului decongestionant intensiv, cu durata de 3-4 săptămâni, pre- și postoperator, cu protecţie antibiotică până la cicatrizarea pielii.

Importanța de a urma aceste consilii medicale

Edemul limfatic, odată apărut, poate fi doar ameliorat, căci edemul se generează în mod permanent, se reface, deci reapare, deși se aplică un tratament. Astfel, toate recomandările de mai sus trebuie să fie urmate pe toată durata vieţii.

Pacienţii trebuie să cunoască, ei înșiși, în primul rând, particularităţile afecţiunii de care suferă, pentru a putea evita agravarea și complicaţiile acesteia.