Edemele de cauză hepatică apar în afecțiuni hepatice ca ciroza hepatică sau sindromul hepatic veno-ocluziv.
Edemele din ciroza hepatică
În ciroza hepatică au loc mai multe mecanisme, interconectate, care conduc la ascită și edeme periferice:
- vasodilataţia arterială din sectorul splanhic, care duce la creșterea volumului de sânge în teritoriul splanhic și astfel la scăderea volumului de sânge circulant (arterial underfilling), în consecință la activarea mecanismelor de retenție hidro-salină: sistemul simpatic, sistemul renină-angiotensină-aldosteron (RAA) și hormonul antidiuretic (ADH), determinând vasoconstricție în sectorul renal, cerebral, coronarian, pulmonar, periferic
- retenția hidro-salină are rol în și apariția ascitei
- scăderea sintezei de proteine, ce duce la scăderea albuminemiei, care explică apariția unei componente a edemului prin carenţa de proteine
- diminuarea metabolizării hormonale (estrogeni, prolactina și aldosteron), augmentând efectele acestor hormoni, deci și intervenția lor la producerea edemului
- ciroza hepatică duce la hipertonie portală, cu rol în apariția ascitei și a vasodilataţiei arteriale din sectorul splanhic
Clinic, în ciroza hepatică, apare ascita și, ulterior, apar edemele periferice, edemul fiind unul generalizat, până la stadiul de anasarcă.
Datorită hiperaldosteronismului secundar se administrează spironolactona. În cazul în care ascita nu este asociată de edeme periferice, administrarea de diuretice trebuie să fie făcută cu prudenţă, deoarece pot conduce la hipovolemie cu precipitarea insuficienţei renale și hepatice.
În ciroza hepatică cu ascită severă se recomandă diminuarea consumului de sare sub 3 g pe zi.
În cazurile cu hipoproteinemie și carenţa factorilor de coagulare, se pot administra preparate de plasmă.
Datorită vasoconstricției în sectorul renal, mediată de RAA, precum și ca urmare a scăderii volumului de sânge circulant, precum și datorită ascitei, în ciroza hepatică severă poate apărea sindromul hepato-renal, cu insuficienţa renală acută și retenție masivă de sodiu și apă. Tratamentul sindromul hepato-renal de tip 1 (creatinina peste 2,5 mg%) constă în administrarea de medicamente vasoconstrictoare în sectorul splanhic (terlipressin, cu acțiune analogă dozelor mari de ADH) și albumină.
Edemele din sindromul hepatic veno-ocluziv
Sindromul hepatic veno-ocluziv este produs de ocluzia parțială a venelor mici hepatice, de cauză netrombotică, ce poate apare în primele săptămâni după transplantul de celule stem hematopoetice, în urma tratamentului citostatic (cu actinomycina D, busulfan) sau radioterapiei, precum și după consumul unor ceaiuri, ce conțin alcaloide toxice (de ex. tătăneasă).
Creșterea în greutate, ca prim semn, permite recunoașterea precoce a acestei complicații. Alte semne clinice sunt creșterea de volum a abdomenului, datorită ascitei, durerea la nivelul hipocondrului drept, icterul, hemoragia digestivă superioară.
Hepatomegalia este identificată clinic și ecografic. Examenul de laborator indică hiperbilirubinemie. Diagnosticul se bazează pe examenul ecografic duplex venos.