Edemul din intoxicaţia cu apă
Intoxicaţia cu apă, determinată de ingestia rapidă a unei cantităţi mari de apă sau de administrarea accidentală a unui volum prea mare de lichid de perfuzie, într-un interval de timp scurt, pot să determine apariţia unui edem, de durată scurtă. La unii pacienţi, în astfel de situaţii, poate exista riscul de apariţie a unui edem pulmonar.
Edemul din Kwashiorkor
Kwashiorkor sau „edemul de foame” este o formă de edem datorat lipsei de proteine, care apare, în ţările sărace, la o parte din copii care primesc o alimentaţie deficitară, ce conţine, în principal, hidrocarbonate (din orez, porumb), dar este foarte săracă în proteine, ceea ce duce la lipsa aminoacizilor esenţiali (pe care organismul nu îi poate sintetiza). Este o afecţiune gravă și se manifestă cu edeme generalizate, vizibile mai ales la nivel abdominal, datorită lichidului de ascită.
Edemul din anorexia nervoasă
Anorexia nervoasă este o afecţiune psihică, frecventă mai ales în ţările dezvoltate, de care suferă, aproape exclusiv, adolescente sau femei tinere, care poate duce la apariţia edemelor, prin carenţa de proteine, dar și prin hipersecreţia compensatorie de aldosteron și hormon antidiuretic, în urma abuzului de laxative/diuretice sau după auto-provocarea de vărsături, frecvente în cadrul acestei afecţiuni.
Edemul din consumul excesiv de lemn dulce
Consumul de lemn dulce (glycyrrhiza glabra) sub diferite forme (jeleuri, bomboane, gumă de mestecat, ciocolată, etc.) duce la creșterea producţiei de cortizon, cu apariţia de edeme. În mod surprinzător, există un număr de oameni care agreează în mod deosebit gustul acestei plante, astfel încât se pot întâlni pacienţi care consumă în cantitate foarte mare diferitele produse pe bază de lemn dulce. Aceasta este, din păcate, nu lipsit de reacţii adverse importante, așa cum este, de exemplu, creșterea tensiunii arteriale. Consumul de lemn dulce, în cazul unor pacienţi, nu este ușor de stopat nici ulterior, în ciuda apariţiei de efecte nedorite.
Edemul corelat cu consumul alimentar excesiv de sare
Experiența practică arată că un edem reversibil, de cauză alimentară, este observat de multe persoane, chiar în afara unei patologii cunoscute, după un consum exagerat de sare. Edemul, în acest caz, nu este întotdeauna vizibil clinic, fiind însă evidenţiat de creșterea în greutate și este indicat de scăderea rapidă în greutate, la iniţierea unui regim hiposodat, acest lucru fiind posibil doar prin diminuarea volumului hidric din organism, deoarece într-un interval de timp scurt nu poate avea loc o pierdere mare reală de greutate, adică pe seama diminuării ţesutului adipos.
Fenomenul are astfel o similaritate de manifestare cu cel, științific confirmat, al sensibilităţii la sare, când presiunea arterială are valori crescute după un aport excesiv de sare, creșterea presiunii arteriale fiind reversibilă, la reducerea acestui consum.
Studiile despre sensibilitatea la sare au certificat faptul că există o capacitate diferită de excreţie a sodiului, între diferiţi oameni.
Despre menţinerea unui aport de sare moderat în alimentaţie se vorbește foarte adesea, amintindu-se că produsele agricole obţinute în România deţin deja o cantitate de sare suficientă, deoarece pamântul românesc a fost acoperit, în timpuri foarte vechi, de suprafaţa unei mări, fiind de aceea un sol bogat în sare. De aceea, se afirmă că alimentele provenite din agricultura românească, fără un adaos suplimentar de sare, acoperă necesarul de sodiu al corpului, astfel încît adăugarea de sare are doar un scop de exaltare a gustului, nefiind însă obligatorie pentru acoperirea nevoilor organismului.
În general, o alimentaţie lipsită de sare poate fi periculoasă, de exemplu, în cazul tratamentului cu medicamente diuretice sau pierderilor pe alte căi (transpirație excesivă, scaune frecvente, vărsături, drenaje), datorită riscului de apariţie a hiponatriemiei, precum și în anumite afecțiuni (nefrita și sindromul cerebral cu pierdere de sare, etc.).
Reducerea aportului de sare este importantă, ca mijloc terapeutic, în afecțiuni ca insuficienţa cardiacă, insuficienţa hepatică, insuficienţa renală, hipertensiunea arterială, tratament cu medicamente ce produc edeme, ca reacții adverse.
Importanța unui aport hidric suficient în prevenirea edemelor
Pentru menţinerea funcționalităţii renale, cu rol central în echilibrarea electrolitică și a compartimentelor hidrice ale organismului, este necesar un aport de apă suficient, relativ la nevoile organismului. Se apreciază că aportul hidric zilnic necesar este, în medie, de 30 ml/kg corp, pentru un om sănătos, în condiții obișnuite de viață.
Pentru pacienții cu exces ponderal, această recomandare corespunde unui volum foarte mare de lichid.
Odată cu înaintarea în vârstă, senzaţia de sete este mai puţin percepută. Aportul hidric deficitar este, pe de altă parte, o cauză de aport alimentar crescut. Așa cum s-a dovedit, senzaţia de sete este confundată cu cea de foame, datorită vecinătăţii centrilor nervoși ai setei și foamei.
Pacienţilor care afirmă că nu reușesc să bea suficientă apă, întrucât le pare greu de înghiţit, se face recomandarea de a bea apa cu paiul și, de asemenea, să bea pe stomacul gol, în porții repetate, de exemplu, un pahar de apă la fiecare 2 ore, eventual, ușor călduță (fiind mai ușor de înghițit decât apa rece).