Unele medicamente pot produce, în mod frecvent, ca reacţie adversă, edeme. O parte din aceste medicamente sunt de uz comun, de aceea, este important, în anumite cazuri, ca acest efect nedorit să fie cunoscut.
Aspecte clinice în edemul indus de medicamente
Edemul indus de medicamente este, în principiu, un edem simetric. Ca în toate cazurile de edeme simetrice prin mecanismul lor de apariție, când, însă, pacientul prezintă, suplimentar, de exemplu, afecţiuni venoase, limfedem sau a suferit traumatisme în precedenţă, edemul poate fi clinic asimetric.
Edemul indus de medicamente poate afecta întregul organism sau este localizat doar în anumite regiuni, fiind de obicei vizibil mai mult la nivelul membrelor inferioare.
Alteori edemul nu este perceptibil la nivel vizual, dar este indicat de creșterea în greutate (în absenţa unui aport caloric crescut, care să explice o creștere reală în greutate).
Tratamentul edemului indus de medicamente
Corticosteroizii, antiinflamatoarele nesteroidiene, inhibitoarele de monoaminoxidază (IMAO), antidiabeticele de tip tiazolidindion, vasodilatatoarele ca minoxidilul, etc. pot determina retenţie hidro-salină, cu atât mai importantă cu cât doza de medicament este mai mare. Acest tip de edem răspunde la dieta hiposalină sau la tratamentul cu diuretice.
Când edemul indus de medicamente este important, trebuie evaluată balanţa beneficiu/reacţii adverse ale medicamentului.
În unele cazuri, reducerea dozei medicamentului este suficientă pentru a diminua apariţia edemului.
Alteori este necesar să se întrerupă administrarea medicamentului care determină edem. Acest lucru poate fi suficient pentru dispariţia edemului apărut. În alte cazuri, se poate încerca administrarea de diuretice, pentru o scurtă perioadă de timp, pentru eliminarea excesului de lichid interstiţial, dar nu toate edemele produse de medicamente pot fi reduse cu diuretice.
Câteva tipuri de edeme, ca reacție nedorită la medicamente
Medicamentele care se prezintă sub forma de tablete efervescente au, în general, un risc mai mare de producere a edemelor, ca reacţie adversă, datorită conţinutului crescut de sodiu. În anumite situaţii, așa cum este insuficienţa cardiacă, când orice agravare a edemului este periculoasă, administrarea de medicamente sub formă efervescentă trebuie să fie evitată.
Medicamente cum sunt inhibitorii enzimei de conversie a aldosteronului (IEC) și blocanţii receptorului de angiotensină (blocanți AT-1) sunt cunoscute ca fiind cauze posibile ale unei forme particulare de edem, numit edem angioneurotic.
Edemul produs de citostatice este un edem inflamator, datorat leziunii peretelui capilarelor, prin acţiunea citostaticelor. El apare la nivelul membrelor inferioare sau poate fi generalizat.
Tratamentul cu blocante de calciu și apariția de edeme, ca reacție adversă
În cazul blocantelor de calciu, în general, edemele sunt localizate în jurul gleznei, iar frecvenţa apariţiei edemelor crește odată cu doza de medicament. Ele nu sint reduse de administrarea de diuretice, deoarece nu sunt produse de retenţia hidro-salină.
Verapamilul și diltiazemul produc mai rar edeme, ca reacţie adversă.
În cazul blocantelor de calciu din a treia generaţie (lacidipina, lercanidipina) edemele apar mai rar decît în cazul blocantelor de calciu din a doua generaţie (amlodipina, nifedipina, felodipina).
Unele studii arată că lacidipina produce mai puţin edeme, ca reacţie adversă, decât lercanidipina.
Alte studii au arătat că, în cazul apariţiei de edeme în urma administrării de blocante de calciu din a doua generaţie, ele pot fi reversibile la substituirea lor cu lercanidipină, iar în cazul persistenţei de edeme, sub tratament cu lercanidipină, se indică asocierea cu un inhibitor al enzimei de conversie sau cu un antagonist al receptorului de angiotensină.
Ca și în cazul altor tipuri de edeme, și în cazul edemelor datorate tratamentului cu blocante de calciu se indică reducerea sării în alimentaţie, efectuarea de exerciţii fizice și utilizarea de ciorapi compresivi. (10, 11, 15-19)
Medicamente care pot produce, ca reacţie adversă, edeme
În continuare sunt prezentate o serie de medicamente care pot produce, ca reacţie adversă, edeme:
medicamente cu acţiune hormonală:
– medicamente pe baza de cortizon
– estrogeni, progesteron, gestagene, contraceptive, antiestrogene (tamoxifen)
– testosteron
– insulina
antidiabetice:
– antidiabetice tip tiazolidindion: pioglitazone (actos), rosiglitazon (avandia)
antiinflamatoare nesteroidiene:
– diclofenac
– indometacin, ketorolac
– ibuprofen, ketoprofen, naproxen
– piroxicam
– fenilbutazon
– celecoxib
antihipertensive:
– blocantele canalelor de calciu
– vasodilatatoare: hidralazina, dihidralazina, minoxidil
– betablocante: clonidina (catapresan)
– metildopa
antivirale: aciclovir
medicament din tratamentul osteoporozei: acid zolendronic
antiaritmice:
– amiodaron
– procoralan
medicamente anti-colesterol: atorvastatin
anticonvulsivante:- gabapentin, pregabalin
antiparkinsoniene, medicamente din tratamentul sindromului picioarelor neliniștite (restless legs syndrom): agoniste dopaminergice: pramipexole (mirapex), bromocriptina, amantadina
antidepresive:
– mirtazapin
– opipramol
– trazodone
– inhibitori de monoamin-oxidaza (selegilin)
antipsihotice:
– thiothixen
– tioridazin
– clorpromazin
– trifluoperazin
terapia oncologică, imunosupresoare:
– interleukin-2
– interleukin-4
– interferon alfa
– docetaxel
– ciclofosfamida
– ciclosporina
– mitramicin
– citosin arbinosid
– granulocyte colony-stimulating factor, G-CSF
– granulocyte-macrophage colony stimulating factor, GM-CSF
Edemul indus de diuretice
Edemul indus de diuretice este o formă pasageră de edem ce a fost observată în cazul pacienţilor care au urmat un tratament diuretic, deși nu a existat o indicaţie corectă pentru un astfel de tratament, edemul apărând în momentul în care s-a întrerupt administrarea medicamentului diuretic. Cel mai adesea poate fi vorba, într-un astfel de caz, de medicamente pe care pacienţii și le-au auto-administrat, de obicei fiind vorba de paciente de sex feminin, considerând că diureticele ajută în tentativa din cura de slăbire.
Punctul maxim de retenţie hidro-salină se înregistrează după 3-5 zile de la sistarea diureticului și poate reprezenta un volum de 2-4 litri.
Uneori, edemul nu este ușor de observat, dar este evidenţiat de creșterea în greutate. Alteori, se poate remarca un edem al gambelor, ce lasă la palpare un godeu ușor.
O terapia cu diuretice ce nu își are rostul poate duce la pierdere renală crescută de apă și sodiu (cu stimularea reflexă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, RAA), precum și pierdere de volum intravascular cu hemoconcentraţie (și, în consecinţă, stimularea reflexă a secreţiei de hormon anti-diuretic, ADH). Retenţia crescută de apă si sodiu stă la baza apariţiei acestui tip de edem.
Tendinţa de reluare a diureticului, în acest interval de timp, deși este patogenic nejustificată, este însă crescută, cu reluarea mecanismului nefavorabil.
Nivelurile de aldosteron și ADH se normalizează spontan, după 2-3 săptamâni de la întreruperea diureticului, când se asistă la dispariţia edemului. Este posibilă reducerea treptată a diureticului, ca soluţie terapeutică.
O situaţie similară cu cea a edemului indus de diuretice este cea din abuzul de diuretice sau de laxative.