Cauzele edemului hipoproteic
Edemul din carenţa proteică apare atunci când albuminele din sânge scad sub 2,5g/dl, datorită scăderii presiunii oncotice a plasmei.
Scăderea albuminemiei apare în:
- scăderea aportului de proteine: malnutriție, Kwashiorkor, cancer, cașexie, anorexie nervoasă
- scăderea digestiei proteinelor: gastrita atrofică, pancreatita cronică
- scăderea sintezei proteice: ciroza hepatică, cancer hepatic, alcoolism, toxicitate hepatică acută datorată chimioterapiei
- consum de proteine: neoplazii, sepsis, inflamații cronice (TBC, AIDS)
- scăderea absorbţiei de proteine/pierdere de proteine la nivel intestinal:
- boli intestinale cronice inflamatorii (Morbus Chron, colita ulceroasă)
- celiachie
- colita de iradiere
- fibroza cistică
- tumori maligne intestinale
- polipoză intestinală
- limfangiectazia intestinală (malformație în care vasele limfatice de la nivelul intestinului subțire sunt dilatate)
- pierdere de proteine la nivel renal: sindromul nefrotic, gestoza tardivă
- pierdere de proteine la nivel cutanat/mucos: arsuri sau ulceraţii întinse, boli dermatologice exudative cronice, limforee abundentă, seroame recidivante evacuate, paracenteze repetate, sângerări, intervenţii chirugicale.
Hipoproteinemia apare și în hiperhidratare, când este o hipoproteinemie relativă, prin diluarea proteinelor.
Aspecte clinice ale edemului hipoproteic
Edemul din carenţa proteică este simetric. În formele ușoare, dimineața la trezire se remarcă edemul pleoapelor, iar în cursul zilei edemul este vizibil la nivelul membrelor inferioare. În formele grave, se poate ajunge la anasarcă.
Edemul hipoproteic lasă un godeu profund. Semnul lui Stemmer este negativ.
Tratamentul edemului din carenţa de proteine
Terapia edemului se adresează bolii de bază.
Uneori se administrează, cu prudență, doze mici de diuretice, deoarece nu constituie un tratament patogenic.
Administrarea de proteine pe cale parenterală se recomandă în puţine cazuri.