Afecțiunile în care apare edemul renal
Edemul renal apare în glomerulonefrita acută, sindromul nefrotic, insuficienţa renală acută, precum și în nefropatii de diferite cauze, care decurg cu insuficienţă renală cronică. De asemenea, un edem de cauză renală este edemul patologic din sarcină, datorită nefropatiei cu pierdere de proteine.
Mecanismele implicate în apariția edemelor renale
Deși nu sunt pe deplin elucidate, se consideră că mecanismele implicate în apariția edemelor renale sunt următoarele:
- stimularea sistemului simpatic, a sistemului renina-angiotensină-aldosteron RAA (hiperaldosteronism secundar) și a secreției de hormon antidiuretic ADH, (hormonul natriuretic atrial fiind în cantitate normală sau scăzută), datorită diminuării fluxului sangvin la nivelul arteriolei aferente și reducerea filtrării glomerulare, urmată de retenția hidro-salină (de tip secundar) și în consecință, de creșterea presiunii în capilare și apariția de edeme
- mecanismul tipic al edemelor prin carenţă proteică: datorită pierderii de proteine prin urină, apare hipoalbuminemia, cu scăderea presiunii oncotice a plasmei, astfel, la nivel capilar, o cantitate mai mare de lichid părăsește patul sangvin, cu creșterea volumului de lichid interstițial și apariția de edeme
- creșterea permeabilității capilare, astfel edemul generalizat din glomerulonefrite și unele cazuri de sindrom nefrotic se explică, parțial, prin permeabilitatea capilară crescută generalizată, datorită mediatorilor de inflamație.
Studiul sindromului nefrotic a dus la descrierea unui alt mecanism și anume cel al retenției anormale primare de sodiu, datorită proteinuriei masive.
În apariția sindromului nefrotic edemul apare prin retenția anormală de sodiu și apă, precum și prin carență proteică.
Retenția hidro-salină pare să fie nu numai una secundară (mai sus descisă), ci și una primară:
Ipoteza “unterfill” arată că pierderea masivă de proteine prin urină, caracteristică sindromului nefrotic, conduce la apariția de edeme importante, prin carența proteică. Aceasta conduce, ulterior, la scăderea volumului de plasmă, care determină stimularea sistemului simpatic, a sistemului RAA și a secreției de ADH, cu retenția hidro-salină secundară, urmată de creșterea presiunii în capilare și apariția de edeme.
Ipoteza “overfill” consideră existența unor mecanisme intrarenale, deci primare, care explică retenția de sodiu datorită pierderii de proteine la nivel renal (fără să implice un mecanism sistemic), astfel proteinuria accentuată ar cauza retenția de sodiu prin creșterea activității serin-proteazei urinare, cu activarea proteolitică a canalelor epiteliale de calciu EnaC și retenție de sodiu. Acest mecanism pare să fie implicat și în nefropatia diabetică, edemul patologic din sarcină, glomerulonefrite acute.
Elemente clinice în edemul de cauză renală
Edemul renal poate fi acut sau cronic. Uneori, edemul este pus în evidență doar de creșterea în greutate. Când este vizibil, edemul renal este simetric și tinde să fie generalizat.
Caracteristic este edemul pleoapelor și al feței, dimineața la trezire, care se reduce în timpul zilei. Datorită gravitației, edemul poate să fie mai vizibil la nivelul gambelor, în cursul zilei.
Edemul nefritic este mult mai redus cantitativ, decât cel nefrotic. În cazuri mai grave apare ascita, edemul pulmonar sau cerebral, până la anasarcă.
Edemul renal lasă ușor godeu, fiind un edem sărac în proteine. Datorită anemiei asociate, în unele cazuri, tegumentul poate fi palid, iar abundența edemului determină, de asemenea, o culoare deschisă a pielii, în regiunea cu edem. Astfel, clasic descris, godeu este alb, moale, pufos, adânc.
La pacientul care urmează un tratament al edemului, aspectul clasic se întâlnește mai puțin.
Tratamentul edemelor de cauză renală
Edemul renal nu se tratează cu drenaj limfatic.
Tratamentul patogenic ale edemului datorat retenției de apă și sodiu este reprezentat de administrarea de diuretice.
Tratamentul edemului din sindromul nefrotic se efectuează cu medicamente diuretice și se realizeză și ca urmare a tratamentului pentru afecțiunea de bază. Tratamentul dietetic include reducerea aportului alimentar de sare.
Edemul din insuficiența renală acută este un edem acut și poate îmbrăca forme foarte grave. Tratamentul acestui tip de edem se realizează în cadrul tratamentului insuficienței renale acute și este medicamentos sau prin dializă.
Edemul din insuficiența renală cronică este un edem cronic. În tratementul insuficienței renale cronice se asigură un aport hidric adecvat, echilibrul electolitic, iar diureza este stimulată cu diuretice. Tratamentul dietetic include reducerea aportului alimentar de sare.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt medicamente elective în nefropatia diabetică, prevenind apariția edemelor din acest caz. (9)